Ultimele haiku-uri închipuite ale lui … ( 14 )
( 131 )
Se înserează
cuvintele se ascund
în apă de somn.
( 132 )
Razele lunii
( raze de soare )
trec prin pânza de paing
fără de teamă.
( 133 )
Roua prinsă în
plasa păianjenului
curbură lină.
( 134 )
Roata trimite
oala pe verticală
pământul în cer.
( 135 )
Cade frunza lin
în lumină tremură
puterea zilei.
( 136 )
Fluierul de os
mişcă stelele albe
ciobanul plânge.
( 137 )
Trecere albă
la o masă de piatră
vin străsihaştrii.
( 138 )
Lumina lunii
în cuibar de chihlimbar
Luana cântă .
( 139 )
Ulucul e plin
pelasgii cutremură
oglinda apei .
( 140 )
Norii şi brazii
se tulbură în ulucul de piatră
cerbul se-apleacă .
1968 - 2011
de Grigore Rotaru
Delacamboru
”Lumina lunii
RăspundețiȘtergereîn cuibar de chihlimbar
Luana cântă .
O privire ,cumva, în oglinda timpului, venită din alte mii de ani ,ca un cântec șoptit pentru„
cuibar rotind de ape,peste care luna zace”..
lumea își duce cursul..
Chihlimbarul abia în formare „ măsoară“ 20 milioane ani, cel folosit la Camera de Chihlimbar în Rusia şi cel folosit la uşa de la Aluniş ( Rupestre) – dăruită de Doamna Neaga ( soţia lui Mihnea Turcitul) se apropiau de 60 milioane de ani.
RăspundețiȘtergereÎn subteran, la o jumătate de metru steril nedislocat – cuibarul de chihlimbar cântă… din acel moment se lucrează numai cu şpaclul şi pensula. Luana a fost în zonă înainte de străsihaştrii …. i-a învăţat pe localnici de toate ( inclusiv prelucrarea rumanitului. Dacă cineva avea obiecţii la o anume hotărâre ( Luana era zâna – regină a Curburii ) – zeiţa cânta şi cânta aşa de sfâşietor că începea a murmura şi pământul ( chihlimbarul înregistra – un fel de hard ) şi potrivnicul termina plângând. Luana se mai arată din când în când sub flamura curcubeului ( localnicii spun că ar fi chiar părul Luanei ) ca un zâmbet de-o amintire, însă cu siguranţă , pentru multe milioane de ani, închis prin legănare în cuibare fermecate , o să trimită adieri şi lumină prin dulceaţă de sunet despre vremuri tare de demult.
”Roata trimite
RăspundețiȘtergereoala pe verticală
pământul în cer”
Oala există prin gol, așteaptă să-i fie (îm)plin(nit)...