marți, 29 decembrie 2009
luni, 28 decembrie 2009
marți, 15 decembrie 2009
257. Peste vârf
Medy – hai sa luăm aminte
să facem deosebirea
dintre flacără şi dinte
ce e visul ce-i privirea
de mă uit la tine-n dungă
vremea nu o să ne-ajungă
de-aia zic să te cobori
( văzduhu-i pentru cocori )
să mă uit de multe ori
până văzu-mi s-o topi
în celule alburi
pe la gât înspre ureche
că eu zac de-o boală veche
vor celulele să ningă
ochiul meu să te atingă
cu o rază ce visează
o clipită de ispită
să privesc să mă topesc
de-un suspin să mă anin
tot zâmbind mai amintind
cu multă dulceaţă zic
te coboară mă ridic
apoi să zburăm un pic
prin apa fuiorului
peste Vârful Dorului.
1986
de Grigore Rotaru Delacamboru .
luni, 14 decembrie 2009
sâmbătă, 12 decembrie 2009
249. Scrisoare fără drept de apel
Medy îmi ziceai că armata nu-i joacă:
are de toate şi bune şi rele
< numai bune > zice domnu’ maior
chiar acum a ţipat < comanda la mine >
de s-au cutremurat geamurile-n oraş
însă colegii mei s-au bucurat desigur
au început să-şi scoată căpşorul
femeile blonde femeile brune toate femeile
( ziceau ei – eu nu prea eram atent
că analizam în poziţia de drepţi ultima ta scrisoare)
< trebuie să vă spun un secret >
a zis domnu’ maior îndoind genunchiul un pic
semn sigur că o să fie simpatic
şi a expus uriaşul plan al zilei de mâine
un fel de ceva unicat pe plan mondial
cu obiective,personal, utilaje,regulamente,
neatârnare, curaj, igiena obligatorie şi altele
pe care – trebuie să mă crezi – nu le pot descrie –
gândul meu aluneca voios ( aş zice
un fel de împletitură între realitate şi imaginaţie )
către ultima ta scrisoare
din când în când ziceam < am înţeles ! >
şi trăgeam cu ochiul la vecinii de linie
care ( slavă Domnului ! – este greu să fii unic !)
aveau întipărită pe chip nedumerirea
produsă de chinul interior - o bătălie crâncenă
între imboldul subtil şi indescriptibil
şi ceea ce – mecanic – rosteau buzele
în sfârşit ne-am trezit cu toţii
când am rostit < să trăiţi domnu’ maior >
alt semn sigur că acest război special a încetat
şi putem consuma liniştiţi pauza de prânz
dar nimeni nu ar fi în stare să doarmă
( posibil dacă nu ar fi venit poştăriţa )
acum îţi scriu aceste rânduri şi mă gândesc la tine
şi la vorbele tale despre armată.
4 iulie 1974
de Grigore Rotaru Delacamboru
are de toate şi bune şi rele
< numai bune > zice domnu’ maior
chiar acum a ţipat < comanda la mine >
de s-au cutremurat geamurile-n oraş
însă colegii mei s-au bucurat desigur
au început să-şi scoată căpşorul
femeile blonde femeile brune toate femeile
( ziceau ei – eu nu prea eram atent
că analizam în poziţia de drepţi ultima ta scrisoare)
< trebuie să vă spun un secret >
a zis domnu’ maior îndoind genunchiul un pic
semn sigur că o să fie simpatic
şi a expus uriaşul plan al zilei de mâine
un fel de ceva unicat pe plan mondial
cu obiective,personal, utilaje,regulamente,
neatârnare, curaj, igiena obligatorie şi altele
pe care – trebuie să mă crezi – nu le pot descrie –
gândul meu aluneca voios ( aş zice
un fel de împletitură între realitate şi imaginaţie )
către ultima ta scrisoare
din când în când ziceam < am înţeles ! >
şi trăgeam cu ochiul la vecinii de linie
care ( slavă Domnului ! – este greu să fii unic !)
aveau întipărită pe chip nedumerirea
produsă de chinul interior - o bătălie crâncenă
între imboldul subtil şi indescriptibil
şi ceea ce – mecanic – rosteau buzele
în sfârşit ne-am trezit cu toţii
când am rostit < să trăiţi domnu’ maior >
alt semn sigur că acest război special a încetat
şi putem consuma liniştiţi pauza de prânz
dar nimeni nu ar fi în stare să doarmă
( posibil dacă nu ar fi venit poştăriţa )
acum îţi scriu aceste rânduri şi mă gândesc la tine
şi la vorbele tale despre armată.
4 iulie 1974
de Grigore Rotaru Delacamboru
vineri, 27 noiembrie 2009
246. Un fel de propunere
Medy eu ştiu că te-au supărat şi pe tine
însetaţii de senzaţional tot încercând să afle
de unde începe ( iată !) Peştera fără Sfârşit
dacă sunt inscripţii pe acolo
sau alte lucruri mai speciale
decât pereţii de stâncă cioplită
( un fel de apă cu valuri mărunte )
ei nu-şi închipuie cât de obositor este să faci o descriere
dar să aluneci ( neştiutor ) peste zările fermecate
împietrite prin sunet de daltă şi icneli şi strudăneală
ale celor ce au lucrat începând cu lumina din gând
convinşi că spre în afară spre stele
razele au fost trimise de aici din străfunduri
tu ai zis să nu-i luăm în seamă
să ne vedem de oile noastre, de lâna de aur,
de zăcătoarea de chihlimbar
şi să împachetăm cu grijă acele larve de trântor liofilizate
şi bulgărele de miere cristalizată
totuşi – celor ce umblă cu microscopul
să le acordăm ajutorul nostru
„deşi – ai zis încă – parcă-i văd bucurându-se
gândind ce cotitură incredibilă o să ia omenirea
că a trecut prin spaima lentilei această problemă“
trebuie să notez şi ce am zis eu:
„poate că acolo în munte zeul şi-a ascuns lacrima
şi noi o numim cuibar cu chihlimbar
şi ne luminăm de bucuria nuanţelor“
oricare ar fi rezolvarea acestui balans
mai ţii minte – am căzut de acord – noi doi
să nu ne îndepărtăm unul de altul
( aşa ca o grijă suplimentară dar liniştită )
lumina poate ţâşni de oriunde.
iuie 1987
de Grigore Rotaru Delacamboru
însetaţii de senzaţional tot încercând să afle
de unde începe ( iată !) Peştera fără Sfârşit
dacă sunt inscripţii pe acolo
sau alte lucruri mai speciale
decât pereţii de stâncă cioplită
( un fel de apă cu valuri mărunte )
ei nu-şi închipuie cât de obositor este să faci o descriere
dar să aluneci ( neştiutor ) peste zările fermecate
împietrite prin sunet de daltă şi icneli şi strudăneală
ale celor ce au lucrat începând cu lumina din gând
convinşi că spre în afară spre stele
razele au fost trimise de aici din străfunduri
tu ai zis să nu-i luăm în seamă
să ne vedem de oile noastre, de lâna de aur,
de zăcătoarea de chihlimbar
şi să împachetăm cu grijă acele larve de trântor liofilizate
şi bulgărele de miere cristalizată
totuşi – celor ce umblă cu microscopul
să le acordăm ajutorul nostru
„deşi – ai zis încă – parcă-i văd bucurându-se
gândind ce cotitură incredibilă o să ia omenirea
că a trecut prin spaima lentilei această problemă“
trebuie să notez şi ce am zis eu:
„poate că acolo în munte zeul şi-a ascuns lacrima
şi noi o numim cuibar cu chihlimbar
şi ne luminăm de bucuria nuanţelor“
oricare ar fi rezolvarea acestui balans
mai ţii minte – am căzut de acord – noi doi
să nu ne îndepărtăm unul de altul
( aşa ca o grijă suplimentară dar liniştită )
lumina poate ţâşni de oriunde.
iuie 1987
de Grigore Rotaru Delacamboru
joi, 26 noiembrie 2009
245. Cuţitul palid
Drum lent
către spaţii închise
clipa alintă cuvinte
(prin aceleaşi pulsaţii)
cu aceeiaşi bătaie
capătul razei
se menţine
poetul aşează
celulă cucerită
lângă celulă
cărarea de fum
neaşteptare
necuminţenie
cuţitul palid
împarte liniştea
cailor de iarbă
gândurilor de mătase
o să vină o vreme
poate o destrămare
ca un abur albastru
aruncat peste mare
din adânc înspre valuri
peste ape e lună
noi şi sângele viu
( împreună)
visul dispare
în curbură
lumina vine
de pretutindeni
şi este ziuă.
24 august 1987
de Grigore Rotaru
Delacamboru
către spaţii închise
clipa alintă cuvinte
(prin aceleaşi pulsaţii)
cu aceeiaşi bătaie
capătul razei
se menţine
poetul aşează
celulă cucerită
lângă celulă
cărarea de fum
neaşteptare
necuminţenie
cuţitul palid
împarte liniştea
cailor de iarbă
gândurilor de mătase
o să vină o vreme
poate o destrămare
ca un abur albastru
aruncat peste mare
din adânc înspre valuri
peste ape e lună
noi şi sângele viu
( împreună)
visul dispare
în curbură
lumina vine
de pretutindeni
şi este ziuă.
24 august 1987
de Grigore Rotaru
Delacamboru
miercuri, 25 noiembrie 2009
miercuri, 18 noiembrie 2009
duminică, 15 noiembrie 2009
238. Scrisoare cu părere de rău
Medy să şti că îmi pare foarte rău de momentul acela
când ţi-am spus că te joci cu sufletul meu
abia acum am început să pricep cât de cât
ce este bine pentru celula din sânge
şi ce este rău pentru raza numită gând
îţi spun toate acestea fără să le trecem la capitolul scuze
ce a fost a fost însă greşeala recunoscută
îţi scoate fierul din burtă după cum zicea bunica
( fie-i odihna-n lumină )
că şi dumneaei îmi zicea ( mie - direct ) câte una
(de parcă aş fi vorbit cu mama lui Creangă)
copile te uita la firul de iarbă
de se află în tremurare înseamnă
că un înger de pază este pe-aproape
ridică faţa şi roagă-te să ningă târziu
Ce fericiţi am fost în ziua când am aflat
că nu se întâmplă nimic dacă
sufletele noastre se întrepătrund
că particulele acelea fine
sau cum s-or fi numind părţile componente
comunicând prin atingere moale
îşi cedează reciproc informaţie
şi plutesc mai departe fiecare cu rostul ei
în acest tablou curgător
nefiind nici lichid nici aer nici foc
un fel de al şaselea element
( oricum sub elementul cu numărul cinci )
Până la urmă tot bunica avea dreptate
care mai zicea că cine scrie cuvânt de-mpăcare
să-i lăstărească mâinile şi cine
zideşte-n văzduh cetate de sunete blânde
să aibă cale neîngrădită
dar nu mai spunea către ce către unde
oricum înţelegeam şi eram mulţumiţi
că este de bine.
august 1987
de Grigore Rotaru Delacamboru
când ţi-am spus că te joci cu sufletul meu
abia acum am început să pricep cât de cât
ce este bine pentru celula din sânge
şi ce este rău pentru raza numită gând
îţi spun toate acestea fără să le trecem la capitolul scuze
ce a fost a fost însă greşeala recunoscută
îţi scoate fierul din burtă după cum zicea bunica
( fie-i odihna-n lumină )
că şi dumneaei îmi zicea ( mie - direct ) câte una
(de parcă aş fi vorbit cu mama lui Creangă)
copile te uita la firul de iarbă
de se află în tremurare înseamnă
că un înger de pază este pe-aproape
ridică faţa şi roagă-te să ningă târziu
Ce fericiţi am fost în ziua când am aflat
că nu se întâmplă nimic dacă
sufletele noastre se întrepătrund
că particulele acelea fine
sau cum s-or fi numind părţile componente
comunicând prin atingere moale
îşi cedează reciproc informaţie
şi plutesc mai departe fiecare cu rostul ei
în acest tablou curgător
nefiind nici lichid nici aer nici foc
un fel de al şaselea element
( oricum sub elementul cu numărul cinci )
Până la urmă tot bunica avea dreptate
care mai zicea că cine scrie cuvânt de-mpăcare
să-i lăstărească mâinile şi cine
zideşte-n văzduh cetate de sunete blânde
să aibă cale neîngrădită
dar nu mai spunea către ce către unde
oricum înţelegeam şi eram mulţumiţi
că este de bine.
august 1987
de Grigore Rotaru Delacamboru
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
vineri, 13 noiembrie 2009
joi, 12 noiembrie 2009
duminică, 8 noiembrie 2009
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
vineri, 6 noiembrie 2009
joi, 5 noiembrie 2009
miercuri, 4 noiembrie 2009
marți, 3 noiembrie 2009
luni, 2 noiembrie 2009
215. Scrisoare de toamnă
Încă eşti tânără Medy
şi părul tău de mătase şi sare
ca un fluid invizibil
în clepsidra cu un singur pol
aduce foşnet spre mâinile mele
iar sângele dus la mari depărtări
povesteşte despre această lumină
ce-ntârzie-n celule şi ne obligă
să comunicăm prin vasele capilare
deschise în necuprindere
se aude cum primesc hrană pereţii
elementele se destramă – transfuzii lente
doar o armă gingaşă mai este permisă
tăişul atinge inima zeului
şi picătura devine sămânţă
receptacolul încrederii oarbe
peisaj simplu echidistant
perpetuând foamea zilei de mâine
încă eşti tânără Medy
atunci când ieşi puţin la fereastră
vreau să-ţi aduc aminte
că punctul de sprijin suspendat între noi
luminează pârghii de aur.
septembrie 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru
şi părul tău de mătase şi sare
ca un fluid invizibil
în clepsidra cu un singur pol
aduce foşnet spre mâinile mele
iar sângele dus la mari depărtări
povesteşte despre această lumină
ce-ntârzie-n celule şi ne obligă
să comunicăm prin vasele capilare
deschise în necuprindere
se aude cum primesc hrană pereţii
elementele se destramă – transfuzii lente
doar o armă gingaşă mai este permisă
tăişul atinge inima zeului
şi picătura devine sămânţă
receptacolul încrederii oarbe
peisaj simplu echidistant
perpetuând foamea zilei de mâine
încă eşti tânără Medy
atunci când ieşi puţin la fereastră
vreau să-ţi aduc aminte
că punctul de sprijin suspendat între noi
luminează pârghii de aur.
septembrie 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru
duminică, 1 noiembrie 2009
214. Un mic tratat despre meduze
Unul zise pac s-a sfârşit vânătoarea
meduzele pot pleca liniştite spre ţărm
unghiul ce ne cuprinde
are valoare incomensurabilă
o latură este fixă cealaltă este fluidă
nu există drum de întoarcere
pentru steaua din vechime
deşi cercetează cu o unică rază
la adâncimi acceptabile
frica nespusă faţă de albastru
animal îmblânzit
în pauza dintre două reproşuri
pe muchia cuţitului
colonii de celule lunecând odată cu moartea
războiul civil tremură în umbra catargului
butoanele călătoresc pe sens interzis
ne iubim peste măsură arginţii
unul zise pa… şi nu a mai rostit
a doua consoană
turnul clepsidrei este cuprins de incendiu
devine fluidă şi latura - doua
tot înainte ramură de măslin răcoritoare
umilinţa se naşte din cuie
pulbere osândită apă ţinută la stele
zeii descoperă un truc armă fără culoare
vânătoarea de fapt nu a început
şi regina e tristă masca ticăie lin
abur peste fiole singurătatea e ţărmul
spre care pot călători liniştite meduze.
Decembrie 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru
meduzele pot pleca liniştite spre ţărm
unghiul ce ne cuprinde
are valoare incomensurabilă
o latură este fixă cealaltă este fluidă
nu există drum de întoarcere
pentru steaua din vechime
deşi cercetează cu o unică rază
la adâncimi acceptabile
frica nespusă faţă de albastru
animal îmblânzit
în pauza dintre două reproşuri
pe muchia cuţitului
colonii de celule lunecând odată cu moartea
războiul civil tremură în umbra catargului
butoanele călătoresc pe sens interzis
ne iubim peste măsură arginţii
unul zise pa… şi nu a mai rostit
a doua consoană
turnul clepsidrei este cuprins de incendiu
devine fluidă şi latura - doua
tot înainte ramură de măslin răcoritoare
umilinţa se naşte din cuie
pulbere osândită apă ţinută la stele
zeii descoperă un truc armă fără culoare
vânătoarea de fapt nu a început
şi regina e tristă masca ticăie lin
abur peste fiole singurătatea e ţărmul
spre care pot călători liniştite meduze.
Decembrie 1988
de Grigore Rotaru Delacamboru
sâmbătă, 31 octombrie 2009
joi, 29 octombrie 2009
miercuri, 28 octombrie 2009
luni, 26 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
