miercuri, 4 noiembrie 2009

218. CÂNTEC

6 comentarii:

  1. ,,sa ma zbat cu doru-n piept/sa ma fac ca nu te iert"-o zi cu zbor si trairi miraculoase...foarte frumos...ma inclin din nou

    RăspundețiȘtergere
  2. ...un joc şăgalnic din iubire...Versuri-flori de margarete prinse-n părul dragei fete :) Oops! Rimează...
    Mulţumesc pentru această adiere de frumos!

    PS. Intru mai rar pe blogul ,,Cuvânt de dor şoptit cu dor"...nu e al meu, dar am accept de publicare...Abia acum am citit sugestia de a scrie numele meu sub fiecare creaţie, chiar dacă apare menţiunea ,publicat de ..." .Sincer, eu credeam că e suficient...
    Pentru poeziile altor autori, e evident că trebuie trecut autorul.
    O să vă ascult sfatul, mai ales că am găsit două poezii (una de a mea şi una de a lui Sorin M.) pe alte bloguri, cu menţiunea ,,autor necunoscut" :)sau fără autor dând de înţeles că persoana carea a publicat e autoarea :) Mulţumesc din suflet!

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu ma inclin si multumesc de atentie !
    Insist: cand cineva a semnat sub niste randuri, atunci nu mai exista cale de - ntoarcere.
    Semnatura da o oarecare sfintenie acelor randuri.
    Am propus asa ceva spre a se evita eventuale confuzii. Sa fie bine !

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos scris - şi interesant faptul că aţi pus acolo şi anul în care poezia a ieşit la drum. Mai puteţi scrie aşa, în societatea de azi? O curiozitate doar, nu o laudă la adresa vremurilor acelora.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am inercat sa repar ceea ce - la mintea de acum - imi apar drept mici incongruente si o voce autoritara a tipat la mine sa nu ma ating de acele scriituri ...Obsesia tineretii mele a fost sa nu-mi insusesc limbajul de lemn ( I ) si am cazut in extrema ca daca vorbesc nu am teama din aceasta directie, acum - mai putin tanar - imi este grija sa nu m-atinga limbajul de lemn (II ). Stiu exact la ce va referiti ( nu am castel de fildes ! ) : de vreo 10 ani traiesc sentimentul dezorientarii, de ce se intampla unele lucruri, Kafka a descris prin 1920 ceea ce traim noi acum. Si tot asa.
    Mai este adevarat: si varsta ( fizicul nu m-a parasit ! ) si vremurile te indeparteaza de anumite subiecte. O sa postez un sonet care descrie o stare de atunci cand copii mei aveau peste trei ani si nu stiau ce-i acela cascaval, de am fost la Bucuresti... Nu i-am tinut fara lactate, dar cascaval - ioc!
    Poporul raman nu merita infometarea si nici distrugerea morala. Acum ma simt deranjat ca oamenii de valoare tac ( probabi uimiti! ). Eu ii caut continuu ...mai am multe de invatat.
    Nu stiu ce este mai grav: grija pentru mancarea de maine ( asta a fost ! ) sau vecinatatea cu lipsa de educatie ( accept acest betisor de ...lemn ).
    Vizita dv. mi-a starnit vifornita , deci aveti darul de a electriza. Zbor inalt si tarie va doresc !

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc frumos. Si da, e trist, de fapt revoltator si trist felul in care a ajuns o natie destul de tare, altadata.

    RăspundețiȘtergere