luni, 2 noiembrie 2009

215. Scrisoare de toamnă

Încă eşti tânără Medy
şi părul tău de mătase şi sare
ca un fluid invizibil
în clepsidra cu un singur pol
aduce foşnet spre mâinile mele
iar sângele dus la mari depărtări
povesteşte despre această lumină
ce-ntârzie-n celule şi ne obligă
să comunicăm prin vasele capilare
deschise în necuprindere
se aude cum primesc hrană pereţii
elementele se destramă – transfuzii lente
doar o armă gingaşă mai este permisă
tăişul atinge inima zeului
şi picătura devine sămânţă
receptacolul încrederii oarbe
peisaj simplu echidistant
perpetuând foamea zilei de mâine

încă eşti tânără Medy

atunci când ieşi puţin la fereastră
vreau să-ţi aduc aminte
că punctul de sprijin suspendat între noi
luminează pârghii de aur.


septembrie 1988

de Grigore Rotaru Delacamboru

4 comentarii:

  1. atunci cand iesi putin la fereastra...vreau sa-ti aduc aminte ca punctul de sprijin suspendat intre noi lumineaza parghii de aur...dar asta nu e pentru ca medy e inca tanara ci pentru viata o face tanara ca insasi natura in transformare...ma inclin in fata frumusetii absolute...o seara lina ..cu medy sa aveti...domnule rotaru

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru domnita Nakudo

    Multumesc pentru urari si pentru cuvantul de indreptare! Publicarea pe un blog tine si de experiment si indreptarea - evident - este posibila. Daca am umbla numai cu vorbe de < hai in sus ! > - nu am progresa. Toate cele ... absolute sunt in mintea celui ce gandeste si cum zeii nu ar exista daca nu am gandi ...Dumnealor ...au avut grija sa ne daruiasca gandirea.
    Respecatand raporul de valoare, omenirea se mai intreaba inca : o fi existat Doamna bruna din sonete, Laura, Mona Lisa, etc.
    Sunt sigur ca fiecare barbat,la un anumit moment se intreaba daca "or fi existat femeile pe care le-a iubit. Indraznesc o adresa ( daca o sa aveti timp !): cautati postarea 177. din acest blog. Stiti mai bine decat mine ca < realitatea intrece inchipuirea >.
    Castigul cel mare al tinerilor din clasa dv. este ca se pot feri cu usurinta de capcanele limbajelor de lemn ( cel vechi si cel nou).
    Are Voiculescu o capodopera: < Pe decindea Dunarii la vale > unde carutasul scit trece cu privirea prin perdeaua tariilor incat poetul exclama < Parca sesul tot ar fi mosia lui >; mi se umple pieptul cu tot cerul Europei cand gasesc simple fraze puse-n curgerea zicerii precum dv. practicati. Multam de vizita !

    RăspundețiȘtergere
  3. n-a fost un cuvant de indreptare doamne fereste,doar un joc al meu in lumea creata de dumneavoastra..nu vad ce as fi putut indrepta..imi cer scuze daca am lasat aceasta impresie...si stiu ca oamenii se intreaba daca exista acel personaj..cu ghilimele..mereu..seara lina era legata de traire...o seara frumoasa sa aveti

    RăspundețiȘtergere
  4. Nici nu am crezut altfel, cuvintele se mai incurca - scrieri la prima mana, nu-mi imaginez pe cineva ca face pentru comenturi ciorne, cate o mica greseala ...de scriere etc. Va doresc sa vi se implineasca dorintele !

    RăspundețiȘtergere