duminică, 1 noiembrie 2009

214. Un mic tratat despre meduze

Unul zise pac s-a sfârşit vânătoarea
meduzele pot pleca liniştite spre ţărm
unghiul ce ne cuprinde
are valoare incomensurabilă
o latură este fixă cealaltă este fluidă
nu există drum de întoarcere
pentru steaua din vechime
deşi cercetează cu o unică rază
la adâncimi acceptabile
frica nespusă faţă de albastru
animal îmblânzit
în pauza dintre două reproşuri
pe muchia cuţitului
colonii de celule lunecând odată cu moartea
războiul civil tremură în umbra catargului
butoanele călătoresc pe sens interzis
ne iubim peste măsură arginţii
unul zise pa… şi nu a mai rostit
a doua consoană
turnul clepsidrei este cuprins de incendiu
devine fluidă şi latura - doua
tot înainte ramură de măslin răcoritoare
umilinţa se naşte din cuie
pulbere osândită apă ţinută la stele
zeii descoperă un truc armă fără culoare
vânătoarea de fapt nu a început
şi regina e tristă masca ticăie lin
abur peste fiole singurătatea e ţărmul
spre care pot călători liniştite meduze.

Decembrie 1988

de Grigore Rotaru Delacamboru

Un comentariu:

  1. la aceasta poezie-metafizica..am mutit..dar vreau sa va spun ca reactia fizica tot citind si recitind si ar recitind...a fost de zburlire a parului si mi s-a facut pielea de gaina..dece?pentru ca aici ati condensat adevarul absolut....o saptamana frumoasa in care inca sa mai impartiti cu noi aceste trairi minunate...si trebuie sa fie bine

    RăspundețiȘtergere