vineri, 6 noiembrie 2009

220. ORA DE PLUTIRE

5 comentarii:

  1. "Arbore neatins femeia aceasta"
    uimitor de frumos spus.

    RăspundețiȘtergere
  2. Superba descriere a orei "de plutire".

    RăspundețiȘtergere
  3. am tot recitit de dimineata aceasta poezie..si tare mi-a atins inima...femeia aceasta arbore neatins...multumesc din inima..rara perla de traire si profunzime..probabil ca nici nu ar fi trebuit sa comentez...cuvintele sant inutile..o seara minunata si ma repet nu am avut intentia sa ranesc pe nimeni...imi cer iertare

    RăspundețiȘtergere
  4. Blogul Strasihastrii nu are tenta religioasa decat in masura in care in rupestrele de curbura au locuit , incerc sa demonstrez, mai intai calugarii dacilor si, mai apoi, stie toata lumea: calugarii misionari ai crestinismului. Eu am legatura cu aceasta < tema > istorica numai fericirea ca m-am nascut in unul din satele din zona, deci nostalgia locului de nastere pentru care , si de este nevoie si de nu este nevoie, tipi mai mult decat trebuie:am trimis comentarii la multe reviste fie ca in ele s-au spus neadevaruri despre zona ( o cunosc ca-n palma !),fie ca s-a scris favorabil ( un articol semnat Aurora Petan in Formula A.S. nr 845)- subsemnatul are tangenta cu stiintele exacte ( mate.)dar nu la nivel de inalta performanta.
    Aici la Rozeta albastra - o alternanta de poezii nepublicate undeva - in afara de patru poezioare in Luceafarul 28 feb. - si subiecte banale de mate care dau in ograda altor domenii: Solidele Platon , de exemplu.
    Nu vreau sa devin celebru, ci pur si simplu am timp si zic: domnule , daca procedez precum zicea bunica ( daca eu nu ma leg de tine - tu ce ai !) , adica sa nu atac siguranta nationala, blasfemii ( sunt crestin ortodox de valoare sub - mediu) si sa nu tulbur sufletul cuiva - mi-am zis ca este bine. Dar vorbirea aluziva este alunecoasa,interpretand o poti lua fie spre Rai , fie spre Iad: dupa ce ai scris sute de mii de randuri cu aluzii, recunosc - este foarte greu sa te mai exprimi normal: asa cred eu ca s-a produs tulburarea intelesurilor.Am gasit in vorbira cu panganele ( cu inflorituri)refugiul de a nu cadea in curgerea limbajului de lemn ( I ) - specific intregii societati romanesti de pana in 1989 - mai putin cei loviti pe la frunte de aripa ingerului ce aduce vorbirea aleasa.
    Apele trebuie sa fie limpezi, nici vorba de rani, daca ar fi sa fie ar fi sa ne iertam reciproc, dar nu e pentru ce sa fie, omul pierdut in cele ganduri , cand iese din ele se simte descoperit si, sensibilizat fiind , crede ca s-a sfarsit lumea - asta in general - nici vorba in particular.
    Sa fie bine !

    RăspundețiȘtergere
  5. inteleg domnul rotaru..si eu sant ortodoxa..asa in modul ala de santem toti...dar admir sincer oameni care traiesc ca elena si care in acelasi timp nu sant ingusti,limitati si nu judeca dupa aparente...eu am citit si pe celalalt blog si e fascinant tot ce ati scris..dumnevoastra mi-ati facut zile amare cu matematica si culegerile in liceu..ha-ha...o zi minunata va doresc

    RăspundețiȘtergere