marți, 4 ianuarie 2011

408. O undă

O undă


Atingerea de dimineaţă

trezind izvorul din fântână

descântec pentru fructele coapte

arderea întinde zâmbet peste veac

perechea aer – aripă

cutremură lacrima ce ţi-a fost dat să cadă

risipă inutilă

pe o axă optică departe.


3 ianuarie 2011

de Grigore Rotaru

Delacamboru





Autor photo: R. G.

Un comentariu:

  1. ”arderea întinde zâmbet peste veac

    perechea aer – aripă

    cutremură lacrima ” blândă și tulburătoare apropiere- aripa, fragilă, dar cutezătoare, țintind mereu absolutul , aerul- mantie protectoare..acel catharsis care purifică rănile, alină durerea..sau cine știe?

    RăspundețiȘtergere