Cu Marin Sorescu ( 1 )
Punctul de sprijin
Ce bine e să descoperi la timp
un punct de sprijin
nu neapărat acela ditamai
cu ajutorul căruia Arhimede
ar fi poftit să mişte Universul
ci unul mai mic dar să fie fix
ehei s-au văzut şi puncte
care au simulat că sunt de sprijin
când colo s-a dovedit că aveau momente
de aprigă mobilitate
atunci se produce dezastrul
te îndrepţi hotărât
cu o pârghie solidă spre un punct
nu îi mai verifici stabilitatea
şi acţionezi hotărât ca forţă activă
cu gândul să ridici o anume situaţie
la celălalt capăt
lipsa de vigilenţă a controlului preliminar
te costă scump adică dublu
odată că nu rezolvi situaţia forţei rezistente
şi a doua e că prin această cădere în gol
se prăpădeşte frumuseţe de pârghie.
22 martie 1986
de Grigore Rotaru Delacamboru
Autor photo: R. G.
Splendidă întâlnire între știință și metaforă!
RăspundețiȘtergereMarin Sorescu trebuia să devină fizician … nu a fost să fie aşa ! Mai sunt şi întâmplări fericite !
RăspundețiȘtergere