Cumpănă
Izvorul de miere
părăsind fagurii singurătăţii
în curgere lentă
fără complicate distilerii
asigură continuitate
procesului ( productiv)
doar strigătul tău de iubire
pătrunde prin coajă în vase
în ramuri în abur trandafiriu în frunze
până dispare până la muguri
până dincolo de vârfuri
în văzduhul fără măsură
ridicând sufletul celor ce
nu au reuşit să ajungă urcând.
Rupt din această uitare
Te risipeşti.
3 decembrie 1989
de Rotaru Grigore
Delacamboru
Autor photo: R. G.
Suflet universal??!
RăspundețiȘtergerematerie vie în mereu alte forme??!
p.s. întrebările (..) tulbură pacea echilibrului?
Nu se poate altfel: purtăm cu noi întrebări de tot felul; răspunsurile sunt sau nu sunt la îndemână. Pentru binele individului ( poate !) unele răspunsuri nu vor fi găsite – rămânem cu mângâierea ( oare ?! ) că s-a făcut încercare.
RăspundețiȘtergere„Căci, deocamdată, cei care vorbesc şi cercetează despre suflet se pare ca au în vedere numai sufletul omenesc.“ ( Aristotel )
Dacă Universul a fost închis în el însuşi , atunci Punctul a fost fereastra prin care a evadat – asta se bănuieşte ! Ce a făcut Duhul Lumii , cum „ a îmbrăcat“ materia pe timpul acelei transvazări – o altă întrebare.
Mulţumesc pentru vizită !