Semn
Făgăduind o rânduială nouă
ecoul lin alunecă-n celule
din mâna unui înger cad meduze
la ora de plutire steaua călătoreşte
mai marele contur se deschide
aripa trece peste ape
în urmă sferic aburul albastru
şi nedumerirea noastră fără margini.
14 aprile 1989
de Grigore Rotaru
Delacamboru
”ecoul lin alunecă-n celule
RăspundețiȘtergeredin mâna unui înger cad meduze”
Printre frunze, cuvintele își plouă liniștea, pe oglinda lin mișcătoare a lacului..
e a cincea oara cand recitesc...si ma intriga pentru ca la fiecare recitire descopar trairi noi...sincer cred ca nedumerirea face parte din farmecul vietii
RăspundețiȘtergere