joi, 3 februarie 2011

457. Retro

Retro


Să treacă vremea şi vom culege

din somnul unei păsări liniştea amintirii

ca pe un zâmbet ce se desface în raze

odată cu vremea toate curg

în tăcerea albastră a cerului

în urmă numai piatra de moară

a dorinţelor noastre

tocită de rădăcini şi seminţe

va trece vremea

şi vom sta întinşi fără sfârşit

ca apa neclintită într-un vas

prin care trece lumina

şi toate clipele ce-or fi să vină

şi tot noianul alb de spumă caldă.


26 octombrie 1977

de Grigore Rotaru

Delacamboru




Autor photo : R. G.





4 comentarii:

  1. "ca apa neclintită într-un vas

    prin care trece lumina"

    - o pace subtire de metafore care locuieste lacul miscator si linistit al acestui poem dincolo de vuietul unei mori de apa. Sau de dorinte?

    Numai bine,

    RăspundețiȘtergere
  2. Bunicul a avut moară de vânt pe un deal numit Vârful Cecilei … eu am mai prins numai fundaţia clădirii şi ….roata roasă de vreme !
    Mulţumim de vizită !

    RăspundețiȘtergere
  3. ”vom culege

    din somnul unei păsări liniştea amintirii

    ca pe un zâmbet ce se desface în raze”

    imagine curată a scurgerii ireversibile a timpului, în despletiri de zâmbet.

    RăspundețiȘtergere
  4. Zâmbeşte – timpul tot curge !
    Mulţumim pentru vizită !

    RăspundețiȘtergere