duminică, 6 februarie 2011

460. Trebuie

Trebuie


Trebuie să trasăm hotarul dintre două creste

şi vom comite erori acceptabile cuprinse în limite stas

a vorbit vizitiul din ceasul de ciocolată al nopţii

trecând în revistă rombul înscris expansiunea

celula de apă şi simetria fără sfârşit a neantului

considerând că raportul dintre vizibil şi invizibil

nu ar avea implicaţii cutremurătoare.


Trebuie să aducem ofrande pentru zeiţa Rază

şi vom trece prin oglinzile mişcătoare ale sacrificiului

a clipit celula de iarbă înflorind

fără să-şi neglijeze rostul ce i-a fost dat

şi fără spaime că vremea e aşa de fluidă.


Trebuie să acceptăm că există candoare

şi vom purta vestea cea mare a înţelegerii

a zâmbit bobocul de crin ridicând învelişul

ca pentru o sărbătoare în vis.


Trebuie să recunoaştem puterea hazardului

prin care este permis unor lentile de probă

să croiască din neliniştea noastră zilnică

podoabe pentru zeiţe de abur îngândurate

( probabilitatea fragilă a semnului considerat )

ele plutesc deasupra râului care ne plimbă.


17 ianuarie 2001

de Grigore Rotaru Delacamboru





Autor photo : Ay




3 comentarii:

  1. "Vizitiul din ceasul de ciocolată al nopţii" si
    "zeiţe de abur îngândurate"!!!!!

    Excelente figuri de stil!

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce ”trebuie” atâta rigoare, de îndată ce există un râu care „ne plimbă”?

    Poate doar așa-, deși s-ar putea , fără ”trebuie”
    Trebuie să acceptăm că există candoare

    şi vom purta vestea cea mare a înţelegerii

    a zâmbit bobocul de crin ridicând învelişul

    ca pentru o sărbătoare în vis”.

    RăspundețiȘtergere