468. Prag

Prag

Apă vie roua descântată

într-o atingere toropitoare

de mugure de ramură de floare

fără întoarcere în suspin pe o rază

numai sclipind şi cerul descreşte

cu nourii închişi într-o sferă

şi iarba-i transfigurată – ce zumzet

poate renunţă poate dispare poate

lasă urma sublimă duhul creşterii

are clipe ce nu se pun la-ndoială

are cale neîngrădită în spaţii

are soră coloana în curgere spre înalt

revărsarea provine din inimă

puncte fantastice inimi ale celor văzute

şi inima cu mult mai ascunsă a întregului

în cumpănă pe această curbură de lacrimă

cu cele pentru care nu s-a deschis fereastra.

3 aprilie 1979

de Grigore Rotaru

Delacamboru

( este posibil să mărim imaginea )

Autor photo : R . G .