547. Aşteptăm
Trebuie să facem primul pas în această sălbăticie modernă
să reinventăm lutul umed inelele adăugate
masa rotundă cât soarele morişca de apă cât luna
cât urcă odată cu mâna trup de ulcior pe o rază de foc
inima anotimpului se ridică în cercuri pe verticală
aşteptăm să dispară cea din urmă iluzie
o vibraţie sferică decupând imperii îngemănate
ne trimite-n memorie imagini perfecte pe valuri
corăbii sentimentale şi pline cu fluturi
mişcătoare zidiri polen apă şi aer
sub învelitoarea unui dans abisal.
2 septembrie 1976
de Grigore Rotaru Delacamboru
Autor photo: R . G .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu