548. Iluzia ca un semn intangibil
Numai cei încurcaţi în firele visului de frontieră
se întreabă unde o să-şi găsească loc sângele
nouri de gelatină ni se plimbă pe trup
lumina acoperă petele şi rănile
se mai ţin conferinţe cu fumigene
despre valoarea punctului zero
asistenţa adoarme ce bucurie
la început de genune un singur eu
unde o fi paradisul trebuie să apară
de după lumină semnul acoperit
cu aburul cald al unui fagure rupt
iluzia fascinantă şi proaspătă
plimbă lumânări fosforescente
se lasă linişte mare
devenim transparenţi .
30 mai 1975
de Grigore Rotaru Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu