551. Calul şi bagheta
În vis un arbore fluid prin care trece
calul fără culoare
hrănit cândva în depărtări de gând cu funii de mătase
numai strigătul tău e bagheta de jăratic
în faţa căreia se înclină destinul
ecoul sparge zidul cetăţii arcaşii se sinucid
focul nedomolit ispiteşte un crin
călăreţul sprijinindu-se cu mâinile de stele
a văzut puntea albă zestrea unei
fântâni
peste care trece îngerul până dincolo
unde iarba este jertfită.
12 februarie 1986
de Grigore Rotaru Delacamboru
Autor photo : R . G .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu