sâmbătă, 1 ianuarie 2011

404. Cumpănă

Cumpănă


Izvorul de miere

părăsind fagurii singurătăţii

în curgere lentă

fără complicate distilerii

asigură continuitate

procesului ( productiv)

doar strigătul tău de iubire

pătrunde prin coajă în vase

în ramuri în abur trandafiriu în frunze

până dispare până la muguri

până dincolo de vârfuri

în văzduhul fără măsură

ridicând sufletul celor ce

nu au reuşit să ajungă urcând.


Rupt din această uitare

Te risipeşti.


3 decembrie 1989

de Rotaru Grigore

Delacamboru





Autor photo: R. G.

2 comentarii:

  1. Suflet universal??!
    materie vie în mereu alte forme??!
    p.s. întrebările (..) tulbură pacea echilibrului?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu se poate altfel: purtăm cu noi întrebări de tot felul; răspunsurile sunt sau nu sunt la îndemână. Pentru binele individului ( poate !) unele răspunsuri nu vor fi găsite – rămânem cu mângâierea ( oare ?! ) că s-a făcut încercare.
    „Căci, deocamdată, cei care vorbesc şi cercetează despre suflet se pare ca au în vedere numai sufletul omenesc.“ ( Aristotel )
    Dacă Universul a fost închis în el însuşi , atunci Punctul a fost fereastra prin care a evadat – asta se bănuieşte ! Ce a făcut Duhul Lumii , cum „ a îmbrăcat“ materia pe timpul acelei transvazări – o altă întrebare.
    Mulţumesc pentru vizită !

    RăspundețiȘtergere