Un fel de chemare
Vino să cădem după lentilă
vom fi mai mici poate invizibili
un pic imponderabili
nu o să spunem că nu contează
nu o să spunem că vrem
să ne includă nimicul
( perfecţiunea nimicului sperie )
trebuie să existe vreun buton
la nevoie ca pe o piatră a rotării
îngerii păzitori îl vor mişca
strivind miezul sălbatic
din fiecare bob nimerit în cale
inclusiv sămânţa iluziei
abia atunci ne-om aduce aminte
de greşelile greşiţilor noştri
de flacăra înfiptă în inimă
cu o săgeată de foc.
2 februarie 1991
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Autor photo: R. G.
Să nu vă supărați de ignoranța mea..
RăspundețiȘtergerePoemul este superb!!
Deseori îmi pare atât de rău, că prin natura meseriei, pe care a trebuit să o fac nu cum am vrut, ci cum vor alții, a trebuit să ”disec”poeziile, nu asta vrea Poetul, sunt sigură.
Totuși, după lectură- una-două, nu știu câte, undeva se așază , în straturi, ideile.Alături de trăiri.
Poemul acesta are mai multe mesaje, așa îl percep.
Întâiul ar de de înălțare a sufletului uman în niște sfere inaccesibile oricui.
Acolo ajung doar mințile contopite, cumva, cu sufletele- esențele trăirii.
Ar mai fi teama ființei de a se dărui necunoscutului, poate.
Dincolo de lentilă nu este genunea?
Numai dacă vă face plăcere vă rog să treceţi şi pe aici :
RăspundețiȘtergerehttp://poezii.citatepedia.ro/de.php?a=Grigore+Rotaru