Ritual
Cântăreţul serii
a risipit în vânt o dulceaţă
aerul se mişcă
de parcă trece un înger
numai vorbele noastre nu obosesc
totuşi aripa nevăzutului
alungă înserarea
vom intra în noapte
chiar dacă începutul
a fost prins în balade
cântăreţul plânge
pentru cele ce s-au întâmplat cândva
şi se cutremură stelele
câte una este posibil să cadă.
14 iunie 1987
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Nici pământ, nici cer..
RăspundețiȘtergeresau între cer și pământ”aripa nevăzutului„..(cu semne de întrebare și teama de a nu rupe vraja)
Tot ce este perceptibil se află în transformare …. mereu altă faţă …calapodul acelaşi !
RăspundețiȘtergere