593. Omul

593. Omul

Până la urmă cumpăna fântânii

trebuie să împartă dreptatea şi depărtarea

cu trupul ei de balanţă profilat pe cerul albastru

danseză şi cântă coboară şi urcă

 şi - adesea visează în echilibru total

cu ciutura oglindită în cerul din apă

doar picătura mai împarte cercuri .

Acum când ninge peste muzeul de piatră al amintirilor

tangente exterioare la cercuri fluide vibrează

sămânţa ascultă cum doarme duhul creşterii

poate visează au zis primii fulgi 

fie-i visu-n extaz au zis următorii.

Ce inimă o fi având paznicul erorilor

cum stă între cer şi pământ ca o beldie

cu dop-difuzorul ascultă cum curge oceanu-n urechi

muzică pentru liniştea sărbătorilor noastre

îl cuprinde plictisul face o piruetă şi dispare-n văzduh

rămânem pe câmpia aceasta imensă

numai cu reguli nescrise deci alcătuite din mers

poate întunericul nu o să cadă cu totul.

4 august 2001

De Grigore Rotaru Delacamboru

Autor photo : R . G .