595. Rătăcind la ultimul nivel
Rămâi singur la marginea apei
ghemuit în cuibarul cu unde
este posibil să nu ai amintiri
dacă teritoriul este interzis
aşteptărilor
pe nisipul umed zilnic apare anunţ
despre evoluţia pe litere şi culori a
neantului
dacă la moment oportun îţi tragi
sufletul
cu trecerea anilor spatele nu se
curbează
din centru inima trimite concentrice
valuri paralele
e timpul cuvintelor ce formează spirala
de la prima silabă şi aerul pare
dezorientat
acul busolei se blochează când treci
doar până ieri am cunoscut punctele
cardinale
se descompune şi noţiunea de sus – jos
pluteşte câmpia memoriei strălucitoare
între două impulsuri spre coarda vocală
a of-ului
nu mai există octanţi în hotelul cu
două nivele
repetăm regretele simple bem ceaiul călduţ
făcut din plantă vie şi apă vie la
flacără vie .
De Grigore Rotaru Delacamboru
23 aprilie 2001
Autor photo : R . G .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu