594. Despre iertarea greşelilor

594. Despre iertarea greşelilor

Trecem de la o formă a destrămării la alta

iluzia ne face cu ochiul suntem nemuritori

şi ne plimbă prin sală pînă ajungem la  capăt

ocoliţi scena şi nu atingeţi cortina se pregăteşte ceva

esenţialul este să crezi că poţi  exista fără teamă

oricât de mult sfârşitul vine numai dacă îl chemi .

Melcul intră în peşteră se face noapte până la pol

cu vuiet mare timpul alunecă fără măsură fără frică

fără greşeală fără odihnă fără prea plinul atâtor depărtări

ochii cercetează cerul de piatră unde plutesc stele de piatră

prin întuneric viscolul de acolo ne-a dăruit duhul celulei

şi alte minuni  care fac să urce în frunze ecuaţia zilei

să ocrotim zâmbetul pur al copilului au zis fericiţii

tăietori de elită zulufi panganele şi panglici

să decorăm meritul cu înalte distincţii şi vorbele

în aplauze deveneau lemne la podeaua de circ

triunghiul steguleţelor arătau direcţii contradictorii

baloanele aveau bomba nimicului înăuntru

să nu le spargem fericirea o să dea pe afară

cine ştie cine îşi umple burdiha cu gel mătăsos

tăriile de rezervă sunt pentru urmaşi

ei vor ierta greşelile noastre

fără să le cunoască de fapt.

16 viulie 2000

De Grigore Rotaru Delacamboru

 

Autor photo : R . G .