587. Miroase fâneaţa – nici urmă de boală
Un strămoş al meu avea buduroaie
unele moştenite altele facute de el
arunca un pumn de albine
în coaja de buturugă
le stropea cu ceai dulce
căuta cu privirea dacă au mumă
apoi căuta răsăritul cu faţa
se închina şi mormăia nişte cuvinte
până îl căuta cineva întrebându-i
femeia
e-acasă Nea Miron ... suflă-n tăciune
cel interesat îl căuta după dâra de fum
erau
de-ajutor si mormăielile-i permanente
tot timpul vorbea cu albinele
le dojenea că sunt leneşe apoi
le mătura cu fulg bălan de curcă
ele înţelegeau că dojana -i de formă
i se urcau iarăşi pe degete
şi adunau câte un strop rătăcit de
miere
ce faci îl întreba cel venit
ce să fac adulmec văzduhul
în ştiubeie mirose - a fâneaţă
nici urmă de boală-n cucoane .
6 mai 2001
de Grigore
Rotaru Delacamboru
Autor photo : Titi Damian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu