Pe umeri în cruce
Trece clipa cu silă
prin Marea Sală
desfrâul lângă oglinda
triunghiulară
câinele alb în pustie
limba ceasului plânge
steaua zăpezilor umblă
pe cărarea de sânge
fire de platină-ntinde
păianjenul morţii rece
înşelător e ca unda
albă care ne trece
suntem datori cu o fugă
în Egiptul din semne
cât pe umeri în cruce
e-o pădure de lemne.
6 decembrie 1987
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Printre ele
Val după val în marea ce o ţii în palme
linia vieţii este acoperită
cuvintele vor deveni vieţuitoare
de fapt un singur cuvânt o să fie rostit
silabele se înmulţesc în zbor
printre ele duhul nevăzut
abia înţeles şi îndepărtat.
14 ianuarie 1973
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Ordine
Ne umileşte somnul
în cămaşa de ceaţă
descreşterea totală
a-ntrebării se-nvaţă
buza preaplinului
şi ochiul de şarpe
în fluidul destinului
se împarte
al nefiinţei
fără de rost nivel
în palma zeului
la fel
trupul se duce
neîncetare
hrănind pereţii
vaselor capilare.
14 decembrie 1987
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Mulţime
Punctul este elementul ( esenţial )
ce dilată spaţiul prin micşorare
jumătatea şi părţile segmentului se obţin
cu o ghilotină de iarbă – fabrică multicoloră
de aranjat prelungiri fără dimensiune
dar segmentul iniţial ( concret )
la nevoie găzduieşte această mulţime
fără sfârşit de elemente imponderabile.
19 aprilie 1969
de Grigore Rotaru Delacamboru
Rugă
Cum să cheltuiesc această monedă
sluga mea e bolnavă
ieri a trecut prin lentilă
o prăpastie albă
şi cerul i-a tăiat legăturile
cu steaua din vechime
întinde braţul şi e ca un ram
înfăşurat cu bandaje
altoit cu amărăciune
de aceia te rog
spune-i să ia patul să umble
ca să pot scăpa
de această monedă.
22 decembrie 1987
de Grigore Rotaru Delacamboru
Tu eşti
Tu eşti celula şi nu se ştie cine-i întregul
tu eşti drum îmblânzit spre a suporta
cântecul repetiţia şi odihna
dacă nu se obţine siguranţă totală
prin înţelesul cuvintelor
lasă-ne firul călăuzitor
să ieşim la lumină.
15 septembrie 1975
de Grigore Rotaru Delacamboru
Desenul se referă la celula „ perfectă“ – apa de cascadă; tehnica de realizare a desenului nu corespunde ideii: distanţa dintre două braţe se depărtează continuu . Deci: altă modalitate ( în viitor !).
Semne uitate
De platină păianjenul prin fire
cu geometria morţii totuşi minte
întind şi eu imperiul de cuvinte
să prind în plasă câte-o amintire
colindă luna nuferii din rai
câinele alb ne latră din trecut
polenul galben vinului vândut
iar tu un trecător umil erai
balsamul sfânt ca umbra de subţire
se-nconjură de alte lucruri sfinte
zburând pe ape trece înainte
şi nuferii au poftă să respire
coloane calme – colonii de teamă
sub ceaţa îndoielii în prezent
când îngerul visează fii atent
că picătura nu mai ţine seamă
8 decembrie 1987
de Grigore Rotaru Delacamboru
Corabie cu o mie de ancore
Am obosit Medy îmi e din ce în ce mai greu
tot căutând cuvinte pentru ca visul meu să rodească
la început am crezut că e simplu de tot
să rostesc la nesfârşit silabe despre dragoste
dar vezi te-aş fi pierdut demult
după cum şi tu mi-ai spus
aseară lângă chioşcul de îngheţată
întotdeauna e nevoie de un ţărm
la care nu trebuie să ajung
cuvintele nu rezolvă totul
dar dacă încerc să făptuiesc ceva
imediat mă legi cu valurile mătăsoase
ale sângelui tău şi rămân
neclintit ca o corabie cu o mie de ancore.
septembrie 1968
de Grigore Rotaru Delacamboru
Icosaedrul este „aşezat“ pe una din feţe ( baza ) şi , prin paralelism , raza de lumină ce uneşte ochiul cu centrul bazei trece şi prin centrul feţei paralelă
cu baza; celula de apă apare prin unirea proiecţiilor unor puncte din lateral: centrul acestui hexagon coincide cu centrul celor două baze.
Descoperirea acestui „artificiu“ şi a faptului că celula de apă vie are forma de hexagon regulat a făcut să dispară zâmbetul celor ce considerau puerilă corespondenţa făcută de Platon: elemente - solide.
Chitaristul şi arlechinul
Patima obligatorie a chitaristului
e să poarte pe buricele degetelor
cele mai frumoase femei
ale imaginaţiei sale
şi cântă pe o singură coardă
până când are mari îndoieli
despre eficienţa acestui concert
se instalează între oglinzi paralele
vine arlechinul şi-l scoate
de sub oceanul acesta înţepenit
care nu mai curge demult.
martie 1968
de Grigore Rotaru Delacamboru
