21 .

Despre ospăţ sau cum se demontează o frunză

Am căzut în oglinda ochilor tăi pe rouă dimineaţa la şase fix

şi au început trestiile să facă scandal un fel de război clasic

mă urmărea o întrebare nemaipomenită

ca o ţepuşă sta înfiptă aici în gândire

degeaba spăl sângele cu spaimă lângă lumină

degeaba trec tineri actori în frumoase cortegii albastre

dunga orizontului arde emancipare sau

o stare specială a materiei forma imponderabilă

sau ni se aduce aminte prin jocul acesta

cât sirop câtă piatră amară câtă nelămurire

în acest tub al singurătăţii concentrice

mărire să aducem câinelui alb acum şi

la întoarcerea călătoarelor prin ţeava de puşcă

( un fel de tub cu mult mai real

împlântat în lemn în cercuri echidistante )

mărire să aducem câinelui alb acum

şi în ultimul ceas prin rătăcirea nisipului

să binecuvântăm moartea numai ca pe o rană fluidă

ce-tinereşte peisajul răpind o celulă

şi o altă celulă şi următoarea mergând departe

cu siguranţă direct fără ocolişuri direct fără ocolişuri.

7 august 1968

de Grigore Rotaru Delacamboru

Trasee în celula de apă ( varianta -2 ) : rozeta cu patru petale , serafimul şi petala-augustă