Cum vine toamna
Precum celula
se mai ţine
prinsă-n tăişuri
cobaltine
precum în palmă
stau să cadă
semne străine
de zăpadă
precum în somn
neterminat
se iartă ultimul
păcat
există cerului
cuvânt
suflat prin iarbă
în pământ
colindă luna
timp duios
cuţitu-alunrcă
pe os
seva pulsată-i
insistent
prin raza timpului
prezent
creştere falsă
nebănuită
tremură frunza
a ispită
nu mai stă îngerul
de pază
eroarea ne
îmbrăţişează
şi vremea dacă
a fost blândă
cu nerăbdare
stai la pândă.
2 aprilie 1989
de Grigore Rotaru Delacamboru
Petala sulegetă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu