20 .

Timpul aruncă înapoi cuvinte

Varianta erorii mai usucă un crin
mult mai lungă în pietre noaptea curge alene
soarta unui cuvânt – piscul pur cobaltin
se-mpleteşte plod viu cu mătasea din gene
că aşteaptă demult rădăcina să cheme
spre castelul de iarbă voievozii uitaţi
e surplusul de vorbe răsucit peste vreme
când ciobanul visează în toiag pentru fraţi.

8 martie 1987
de Grigore Rotaru Delacamboru