22.

Să uităm cuvintele

Tu ai propus Medy să ne-ntâlnim

pe aleea care duce spre fericire

să încercăm şi-această variantă

niciodată nu ţi-am vorbit despre virtute

tu nu mi-ai golit inima de amintiri

e bine să uităm cuvintele de prisos

dar nimeni nu poate ştii precis

pe care dale de piatră gâlgâie esenţialul

timpul ne lasă ca variantă

leagănul prins de o creangă de nuc şi vreau să te strig

chiar dacă vântul îmi bea silabele

lasă-mă să te strig vântul să devină ecou plutitor

şi nu vei găsi o mai mare odihnă

până departe când oglinda se abureşte

cu ceaţă albastră un fel de monstru

ce se înghite la nesfârşit.

12 august 1968

de Grigore Rotaru Delacamboru

Rozeta ingemănată ( 22 ) celula de apă; variantă